Rezultatele incontestabile ale unei evaluări cu semne de întrebare

  Prying eyes

Rezultatele incontestabile ale unei evaluări cu semne de întrebare

Înainte de a intra cu copilul de cinci ani în sală, Daniel D. era emoţionat şi speriat pentru că nu ştia ce înseamnă evaluarea psihosomatică a preşcolarilor. Fetiţa lui, pe care abia o luase de la grădiniţă, era obosită şi voia să meargă acasă, să se culce. Când a ieşit de la evaluare, Daniel D. avea în mână fişa cu acceptul pentru înscrierea în grupa 0, iar fetiţa – care abia aştepta lecţia de balet de după somn – a pierdut 15% din scorul total pentru că nu a identificat vizual anotimpurile şi nu a ştiut să enumere zilele săptămânii. Probabil că şi Daniel D., şi ceilalţi părinţi ar fi  ...
Donald Trump, ceapă şi guacamole

  Ochiul magic

Donald Trump, ceapă şi guacamole

Ce are în comun Donald Trump cu un bărbat care e înnebunit după ceapă şi cu o femeie care de aproape un an face guacamole în fiecare săptămână? Simplu: o călătorie în Los Angeles. * * * Am aterizat pe LAX cândva, în jurul pranzului. Ştiam că urmează proceduri de control al paşapoartelor şi verificări vamale ce-ar fi putut dura mai mult de-o oră, aşa că ultimul lucru pe care l-am făcut în avion a fost să mâncăm bananele din rucsac. Odată aşezaţi la coadă, am început să ne mişcăm, alături de alte sute de pasageri, într-un pas regizat parcă de autorităţile americane fix pe versurile lui  ...
Niciodată nu e prea târziu să-ţi corectezi propria viaţă.

  Ataraxia

Niciodată nu e prea târziu să-ţi corectezi propria viaţă.

Se ia o familie compusă din cinci persoane (părinşii şi trei copii ajunşi la maturitate). Se amestecă vieţile lor, cu bune şi cu rele – cele rele sunt destul de multe, doar nimeni nu-i perfect -, se îmbibă până la saturaţie în obsesii şi depresii, se asesonează cu sex (explicit şi implicit), se montează totul, timp de nouă ani, în cinci capitole, un prolog şi-un epilog, după care se publică rezultatul în milioane de exemplare, sub un titlu sec: Corecţii. Într-un interviu acordat ziarului britanic The Telegraph, Jonathan Franzen, autorul Corecţiilor, spunea că cea mai mare dorinţă a lui a  ...
Gata, începem!

  Ataraxia

Gata, începem!

De undeva, de sub cupola arenei Papp Laszlo din Budapesta, coboara pe langa spectatori o trupa de bufoni. Imbracati in costumele lor caraghioase si pastelate si tragand dupa ei niste valize inchipuit de grele, par a fi niste spectatori romani lasati sa intre in sala dupa inceperea spectacolului. Fac o galagie hazoasa, spre uimirea regizata a MC-ului care le atrage atentia ca n-au ce cauta acolo fara bilet. Intr-o sincronizare perfecta, toti artistii duc mana la piept si scot din buzunarul din dreptul inimii niste bucati de hartie pe care le flutura glorios pe sub nasul publicului. Se  ...
Habemus gubernator

  Prying eyes

Habemus gubernator

This week begun with a kind of premiere, at least for Romania: in less than a day the country had three Prime Ministers. The first one, Emil Boc, resigned on Monday, 6 February, around 10 a.m. One hour later, President Traian Basescu decided to appoint Catalin Predoiu (Justice) as interim PM, but at 7 pm the Chief of External Intelligence Service, Mihai Razvan Ungureanu, was asked to put together a new cabinet. “Mihai Razvan Ungureanu has become the first Oxford University graduate to become Prime Minister of Romania. Congratulations to him, and, yes, congratulations to Oxford too  ...
Meseria lor e circul

  Ataraxia

Meseria lor e circul

La ora la care scriu acest material, cateva mii de romani freamata de nerabdare sa-i vada in carne si oase si pentru prima data in Romania pe artistii soarelui. Ii inteleg perfect: si eu sar in sus de fericire cand am in buzunar biletele la un spectacol marca Cirque du Soleil! Bonjour Cristina,
 Cirque du Soleil is thrilled to announce its return to Hungary to present its vibrant signature show Saltimbanco, under a specially adapted arena format in Budapest!
 With a cast of over 50 high-caliber artists hailing from 20 countries, Saltimbanco is set to enthrall!
Performing 6 shows only  ...
Cronica unor ghete (ne)purtate

  Prying eyes

Cronica unor ghete (ne)purtate

Berlin, octombrie 2011 – Reducerile la încălţămintea şi îmbrăcămintea de iarnă sunt nesemnificative. Cu toate astea, nemţii se aliniază la raioanele de specialitate şi pipăie doar produse de calitate (Jack Wolfskin, McKinley, Mamut, Salomon etc). Şi foarte scumpe. Mie-mi trebuie nişte încălţări care să reziste atât la mocirlele din Bucureşti şi la gheaţa necurăţată de pe trotuare, cât şi la vântul de la munte. Eventual, să mă ţină vreo doi-trei ani. Nu caut o marcă anume, nu imaginea mă interesează, ci confortul şi sănătatea. Cu chiu, cu vai, mă las convinsă şi dau 80 de euro pe nişte  ...
Dialog imaginar în caz de urgenţă

  Lifeboat

Dialog imaginar în caz de urgenţă

–        Alo? 112? –        Bună, sunt Alice. Bine ai venit în Ţara Minunilor. Pentru limba română, apasă 1. For English, press 2. 1. –        Opţiunea aleasă de tine este… Limba română. Pentru sistemul medical de urgenţă de stat, apasă 1. Pentru sistemul medical de urgenţă privat, apasă 2. 1. –        Opţiunea aleasă de tine se află în dezbatere publică. Pentru a te întoarce la meniul principal, apasă 9. Pentru sistemul medical de urgenţă privat, apasă 2. 2. –        Bună, sunt Iepurele Alb, ce urgenţă aveţi? –        Bună ziua, vă rog să trimiteţi o  ...
Cronica unor e-experienţe

  Ochiul magic

Cronica unor e-experienţe

Pagina mea de Facebook îmi spune că anul trecut, între 1 şi 20 ianuarie, nu i-am trecut pragul, prima atestare oficială apărând pe wall-ul meu abia pe 21.01 şi constând într-o mulţumire colectivă, e-înregistrată de un cronicar ultracalificat: vecina mea, protevista Adina Goriţă. Istoricii n-au consemnat dacă degetele cronicarului erau curate, dar ştiu de pe surse că tălpile-i erau senine! Tot Facebook menţionează că primăvara arabă a reuşit dintr-un foc să-mi elimine de pe primul plan de călătorie şi să amâne – până la o dată care a rămas în continuare ulterioară – transformarea în  ...
Concertul meu de Anul Nou

  Lifeboat

Concertul meu de Anul Nou

Fiecare dimineata de 1 ianuarie arata la fel: ne trezeam tarziu si incepeam sa ne amestecam pasii adormiti prin holul lung de sapte metri si jumatate, osciland intre baie, bucatarie, balcon si sufragerie. Era o agitatie ordonata, in care fiecare-si cunostea rolul invatat dupa un sir lung de repetitii anuale: mama hotara meniul, bunica incalzea ce era de incalzit, iar eu puneam masa. Mancam de fiecare data, ca-n zi de sarbatoare, in sufragerie, iar masa era astfel pozitionata incat sa poti vedea programul TV indiferent de scaunul pe care stateai. Dupa micul dejun, pasii prindeau ceva mai  ...