Consultanta, Lifeboat, Stakeholders, Sustenabilitate

Vreau să fiu consultant. Ce fac? Cinci lucruri care să te ajute să iei o decizie.

La sfârșitul anului 2012, după paisprezece ani de activitate în cadrul Organizației Națiunilor Unite, m-am trezit în fața unei situații care pe mulți îi doboară: vârsta nu-mi dădea nicio șansă în fața tinerilor aflați și ei în căutarea unui loc de muncă, singurul specialist în recrutare căruia i-am trimis CV-ul mi-a spus că este prea multă comunicare în el, iar piața muncii din România oferea orice, mai puțin perspective. Așa că m-am făcut consultant.

Odată luată decizia, a trebuit să-mi găsesc un obiect al muncii care să-mi permită atât să folosesc experiența acumulată până în momentul respectiv, cât și să mă dezvolt profesional. Și am ales ca domeniu responsabilitatea socială corporativă (CSR).

CSR-ul era privit atunci – și este în continuare – ca o extensie a PR-ului. Nu voi dezvolta foarte mult subiectul, dar vă invit să citiți acest articol și veți vedea suficiente exemple care susțin, inclusiv cu hotărâri ale instanțelor de judecată, că ceea ce spun are sens.

Cum luasem decizia de a nu mai face PR după o experiență profesională foarte dureroasă, am început prin a citi foarte mult și prin a-i întreba pe cei pe care-i consideram buni cunoscători ai domeniului cum stau lucrurile în piață. Reacția lor m-a contrariat. Mai întâi, pentru că mi s-a propus imediat să lucrez alături de ei. Apoi, pentru că în toate discuțiile avute, poziția lor față de o organizație pe care am ajuns în prezent să o reprezint într-un fel pe plan local a fost de discreditare. Ceea ce mi-a stârnit curiozitatea.

Sunt genul de persoană care se documentează înainte de a lua o hotărâre, mai ales dacă aceasta are un impact semnificativ asupra bugetului și a vieții de familie, iar estimările mele arătau că ceea ce urma avea să fie costisitor. Așa că am început să cercetez ca să aflu ce se întâmplă în lume, să caut tendințe, standarde, analize, opinii pro și contra, să citesc cărți, să caut specialiști, să le scriu și să le cer detalii despre activitatea lor, să particip la evenimente, să cunosc oameni, să ascult și să învăț.

Așa am ajuns să mă întorc la educația de bază, cea de inginer în domeniul mediului, să parcurg etape succesive de profesionalizare și de nișare (deși nu pare, CSR-ul este un domeniu foarte vast), pentru ca, la finalul a trei ani de zile, să ajung aici.

Ce am învățat?

foto bani Cristina Balan

1. Banii, banii, banii.

Pentru a începe activitatea de consultanță ai nevoie de un capital inițial care să-ți acopere atât nevoile de bază pentru o perioadă cuprinsă între 6 și 12 luni, cât și o sumă pe care să o investești în pregătirea profesională, eventual în infrastructura dedicată activității. Sumele depind foarte mult de stilul de viață al fiecărei persoane, de statutul social (căsătorit sau nu, cu copii sau nu) și de domeniul de activitate ales. Cine își alege un domeniu relativ virgin și trebuie să facă pionierat trebuie să multiplice bugetul estimat cu 1,3-1,4.

Presupunând că toate cele de mai sus îți sunt favorabile, nu ai nicio garanție că investiția se va amortiza peste noapte sau vreodată. Tocmai de aceea e crucial să știi cum să-ți gestionezi banii, altfel riști să pierzi și bruma de economii pe care o aveai sau, dacă ai luat credit, să pierzi bunurile pe care le-ai pus gaj. Apoi, dacă nu știi cum să-ți gestionezi propriul buget, cum poți participa la pitch-uri / licitații și cum îi poți convinge pe potențialii clienți să-ți dea pe mână proiecte?

2. Domeniul de activitate.

Alternativele sunt, în opinia mea, două: poți oferi servicii în limita competențelor actuale sau poți intra pe o piață nouă. Fiecare variantă are riscurile sale și totul ține de structura fiecărei persoane, de capacitatea sa de adaptare, de curiozitate, de paleta de nevoi, de talent, de multe alte lucruri. Evident, poți combina cele două alternative, până la urmă trebuie să supraviețuiești.

Indiferent de domeniu, trebuie să fii foarte bun în ceea ce faci. Atât de bun încât să ajungi și îi înveți și pe alții. La urma-urmei, asta și înseamnă consultanța: să-i ajuți pe alții să facă mai bine ce ei știu oricum să facă, doar că nu au timp.

3. Rezistența la frustrare.

Îți mai aduci aminte de cei pe care i-ai ajutat cândva? Sau pe cei ce ți-au promis că-ți vor fi alături la greu? Sau pe cei care te salutau mereu sau te invitau la o cafea atunci când reprezentai ‘ceva’? Felicitări! Uită imediat de ei. Asta până ajungi iar cineva, moment în care vor începe să te înțepe și să te vorbească pe la spate.

Pe lângă binevoitorii de mai sus, vei întâlni o grămadă de experți ca cei atât de bine definiți în acest articol încât vei începe să te întrebi dacă nu ar fi mai bine ca, vorba lui Topârceanu, să-ți lași baltă toate interesele.

4. Cunoștințe.

Nu am spus ‘relații’, am spus cunoștințe, să fie clar. Cunoștințe legate de domeniul de activitate în care vrei profesa. Dacă nu practici fușăreala, atunci pregătește-te pentru un lung și anevoios drum al cunoașterii. Pentru a fi la curent cu ce e nou, trebuie să citești foarte mult, de obicei într-o limbă străină. Așa stau lucrurile: până se traduce o carte bună la noi durează ceva timp, iar când aceasta apare pe piață, concurenții tăi au trecut deja la volumul următor. Dacă vei merge la pitch-uri sau la întâlniri cu potențialii clienți, trebuie să fii cu un pas înaintea lor și trebuie să cunoști atât domeniul tău, cât și domeniul lor.

Odată intrat în procesul acesta, vei ajunge să te cunoști inclusiv pe tine, să descoperi dacă ai stomac pentru activitatea de consultant, îți vei cunoaște limitele și, cu puțin noroc, vei afla și dacă ți le poți depăși.

5. Odihnă.

La începutul anului trecut am participat la primul curs de antreprenoriat din viața mea. Acolo am întâlnit-o pe Lavinia Rașca și de la ea am auzit un lucru pe care mi-l spun din când în când: ai grijă de tine. Atunci când lucrezi pe cont propriu ai tendința de a-i lăsa pe alții să-ți gestioneze timpul și ajungi să tragi de tine peste limitele suportate de organismul tău. Weekend-urile nu mai sunt destinate relaxării, concediile pot aștepta, singurul lucru care contează sunt banii. Nimic mai greșit. În viața fiecărui om sunt lucruri pe care nu le poate controla, iar ele vin atunci când vor ele și se suprapun peste o agendă gata stabilită, peste proiecte antamate, peste termene contractuale care atrag penalități. Dacă nu-ți lași timp pentru odihnă și pentru neprevăzut, vei fi copleșit, iar sănătatea e prima care are de suferit.

Te mai interesează și alte aspecte? Întreabă-mă și, în măsura în care mă pricep, îți răspund.

You Might Also Like

Leave a Reply