Linişti şi nelinişti

Astazi, locul 2: Sea World din San Diego, Statele Unite ale Americii. Am plasat acest parc pe locul doi din doua motive: in primul rand, nu este o gradina zoologica propriu-zisa, ci mai degraba un parc tematic; apoi, locatia nu este la indemana tuturor. Cu toate acestea, efortul de a zbura aproape 20 de ore la dus si tot cam atat la intoarcere, plus costul biletelor de avion si restul investitiei mi-au fost pe deplin rasplatite.

La Sea World nu gasesti animale terestre, ci doar animale marine: delfini, pinguini, broaste testoase, rechini, balene ucigase (cunoscute si sub denumirile “Orca” sau “Shamu”) si balene albe (sau balene Beluga, considerate cele mai inteligente dintre balene si singurele care pot inota pe spate).

Tot la Sea World te distrezi de minune in simulatorul de zbor. Zborul cu elicopterul peste pustietatile inghetate, cu picaje ametitoare si cu manevre periculoase, este absolut incredibil. Totul este conceput ca la carte: intri pe o platforma denumita Statia de baza Wild Arctic, care imita perfect interiorul unui elicopter. Iti ocupi locul si iti legi centura de siguranta. Pana sa apuci sa afli cine e capitanul, magaoaia incepe sa te zdruncine intr-un zgomot asurzitor. Pe un ecran imens, urmaresti zborul pe deasupra calotei de gheata, peste ursii polari, in timp ce platforma se inclina in toate partile. E grozav!

Chiar daca am ratat spectacolul cu delfinii (nu-i bai, il vad data viitoare), m-am bucurat ca un copil de jumatatea de ora in care balenele Orca au zburdat de-a dreptul prin fata celor peste 1500 de oameni veniti sa le admire.

Believe, spectacolul pe care l-am vazut eu, a fost inlocuit de One Ocean (vezi filmul de la finalul acestui articol) din cauza unui incident tragic: o antrenoare, Dawn Brancheau, a fost ucisa chiar in timpul spectacolului din Orlando de Tilikum, balena cu care lucra si cea mai mare dintre cele 42 de balene Orca aflate in captivitate in SUA. Brancheau a fost, practic, prinsa de par si trasa in bazin, dupa care Tilikum a iesit din apa cu antrenoarea-n gura. Dupa acest incident, niciunui antrenor nu i s-a mai permis sa intre in bazin alaturi de Shamu. In felul ei, Dawn Brancheau a devenit o eroina.

Pentru mine, insa, Sea World inseamna cu totul altceva: este o lectie de respect al americanilor fata de eroii lor. N-am ales deloc intamplator sa scriu astazi despre acest loc, pentru ca azi se implinesc 11 ani de la doborarea turnurilor gemene din New York.

La Sea World, inainte de orice Shamu Show, sunt niste momente absolut impresionante. Intai, sunt prezentate mamiferele, dupa care spectatorilor li se reaminteste ca impart aceasta planeta cu balenele pe care urmeaza sa le vada. Si dintr-o data, auzi: “Daca printre spectatori se afla veterani sau personal din misiunile Statelor Unite, prieteni sau rude ai/ale acestora, ii rugam sa se ridice in picioare.” Din multime se ridica doar cativa, dar prezentatoarea continua: “Va rugam sa-i aplaudati, ei sunt eroii nostri!” Si lumea nu doar aplauda, ci ovationeaza. Minute in sir!

Eroi sunt si animalele din apa, care traiesc in captivitate, dar mai ales cei de pe uscat, care isi sacrifica viata pentru ca restul celor prezenti sa se poata bucura de spectacol.

Am fost la Sea World la sfarsitul lui martie 2011 si habar n-aveam ca, la doar zece zile de la acest spectacol, urma sa ma ocup de repatrierea primului roman mort, in fapt ucis, intr-o misune ONU: Filaret Motco.

Daca cititi aceste randuri, sa stiti ca Filaret Motco este eroul meu. Filaret Motco a fost victima a ceea ce specialistii in teoria haosului numesc “efectul fluturelui” – un fapt minor petrecut in locul X poate avea efecte devastatoare la mii de kilometri distanta. Pentru cei care nu stiu, un pastor american a organizat in Florida, in memoria zilei de 11 septembrie, o ceremonie in cadrul careia a dat foc Coranului. Evenimentul i-a lasat reci pe americani, dar a avut efecte uluitoare in Mazar-i-Shariff, Afganistan: pe 1 aprilie 2011, 7 angajati ONU, inclusiv Filaret Motco, au fost ucisi in timpul unei miscari de protest.

Spre deosebire de noi, americanii stiu sa-si cinsteasca eroii. Intrebarea este: de cate ori ati auzit astazi pomenit numele lui Filaret? Ca doar este victima colaterala a evenimentelor din 11 septembrie 2001… Si cum ar fi daca, inaintea inceperii unui spectacol, li s-ar multumi celor cazuti la datorie? Sau medaliatilor olimpici?