Linişti şi nelinişti

GreenBiz, platformă de media, networking și cercetare, a lansat recent raportul anual State of the Green Business, elaborat împreună cu Trucost, o divizie a grupului S&P.

În deschiderea documentului, Joel Makeover, editorul executiv al GreenBiz Group, spune că noua mantra a mediului de afaceri va fi “Two degrees and the SDGs”, un joc de cuvinte care rimează și care leagă Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale Națiunilor Unite de limita maximă suportabilă de creștere a temperaturii terestre.

2018 pare să fie anul în care măsurile luate de companii vor fi mai eficace și mai curajoase decât cele impuse de guverne. Una dintre mișcările născute ca urmare a lipsei de interes a lui Donald Trump față de schimbările climatice este We Are Still In. Aceasta a reușit să coaguleze peste 2.500 de susținători, în marea lor majoritate companii, alături de peste 200 de orașe, nouă state și 200 de universități și instituții de învățământ americane.

Nici în Europa lucrurile nu stau diferit, tot mai multe fonduri de investiții, instituții financiare și burse curățându-și portofoliile de acțiuni purtătoare de CO2 și uitându-se cu atenție datele ESG (Environment & Social Governance) înainte de luarea deciziei de investire.

Acestea fiind spuse, iată care sunt cele 10 tendințe din domeniul sustenabilității surprinse de State of the Green Business 2018:

1. Non-financiarul și impactul său financiar. Ani de zile, datele ESG au fost considerate non-financiare. Din moment ce ele sunt purtătoare de risc, impactul fiind și de ordin financiar, tendința este ca aceste date să fie analizate și introduse în circuitul decizional financiar. Lucrurile încep să se lege: vom vorbi tot mai des despre contabilitatea non-financiară și despre rolul ei în dezvoltarea durabilă a oricărei organizații.
2. Obiective de business bazate pe dovezi științifice. Dacă ați avut până acum sentimentul că multe decizii de business conțineau în corpul lor termenul “sustenabilitate”, însă acesta viza exclusiv sustenabilitatea financiară, ați avut dreptate. Analizele din spatele calculatorului sunt bune, funcționează, dar până la un punct, iar acel punct se numește, iată, știință. Adică laborator, experimente, mers pe teren, încercări, eșecuri, recalibrarea ipotezelor de lucru și timp. Carbonul va începe să ardă, la propriu, la buzunar: cu cât produsele sau serviciile vor înmagazina mai mult CO2, cu atât taxa pe carbon plătită de poluator va fi mai mare. Reducerea amprentei de mediu pe baza unor calcule științifice se numără printre prioritățile a peste 200 de companii care și-au propus să contribuie la scăderea temperaturii globale. Un detaliu interesant: ponderea energiei verzi în mix-ul de energie din SUA a crescut de la 15% în 2016 la 18% în 2017.
3. Bani ieftini pentru afaceri curate. Tranziția către o economie verde și circulară este încurajată și printr-un acces mai bun și mai ieftin la finanțări. Giganți ca Barclays, Citi, Goldman Sachs, HSBC și JP Morgan Chase, alături de băncile regionale de dezvoltare și fondurile de pensii caută cu disperare variante noi pentru investiții. Centralele eoliene sau parcurile de fotovoltaice, construcțiile verzi, modernizarea infrastructurilor municipale sau sistemele de tranzit nepoluant sunt exemple de sectoare care pot accesa finanțări la costuri mici. China a anunțat că va investi 450 de miliarde de dolari în cinci inițiative care reduc impactul asupra mediului.
4. Mai mult carbon. Adică mai puțin. Tehnologiile care produc la greu CO2 vor intra în moarte clinică. Industria auto, mineritul, extracția de petrol și gaze, industria alimentară sunt în postura de a-și regândi filosofia de business. Urați-i bun venit antropocenului și economiei slab poluante și pregătiți datele despre amprenta de mediu pentru noile scheme de clasificare a riscului economic. Și citiți din nou punctul 2 de mai sus.
5. Incluziunea economică. John Elkington este părintele conceptului triple bottom line: persoane, planetă, prosperitate. Oricât de ciudat ar suna, incluziunea economică înseamnă mai mult decât prosperitate pentru că ea presupune și aspecte de mediu și sociale, cum ar fi diversitatea (accesul egal la șanse al femeilor și bărbaților, al persoanelor cu deficiențe de orice fel, al minorităților de orice fel, al tinerilor și bătrânilor). Incluziunea economică înseamnă și dreptul oricărei persoane de a participa la bunăstare, de a fi parte a procesului decizional (prin consultare) și de a contribui la agenda pentru dezvoltare a unei comunități, organizații, țări sau regiuni. Incluziunea economică înseamnă și accesul neîngrădit la resurse (apă, energie) și la un mediu nepoluat. Gândiți-vă doar că cei mai afectați de efectele schimbărilor climatice sunt săracii. Orice schimbare negativă în viața lor îi aruncă într-o sărăcie și mai mare.
6. Stocarea energiei. Producem masiv energie curată, dar ce facem cu ea? Dacă nu o consumăm – și încă nu ne permitem s-o consumăm integral, pentru că e scumpă – o aruncăm sau o depozităm? Investițiile în energiile curate au explodat anul trecut, însă ritmul cu care se dezvoltă tehnologia de producere a bateriilor de mare capacitate este încă mic. Zona este sensibilă pentru că implică o colaborare perfectă între finanțatori, autorități, producători și consumatori și, chiar dacă interesul este comun și are efecte pozitive pe termen lung, omul și caracterul său se manifestă la fel indiferent de geografie. La fel și interesele.
7. Traficul din orașe. E jale. Nu doar în România, ci peste tot în lume. Bucureștiul este pe locul 5 în lume în topul blocajelor în trafic. Un loc dezonorant. Se caută soluții, însă cele mai multe vizează mai degrabă penalizarea (taxe mai mari pentru motoarele Diesel sau pentru mașinile vechi ori acces îngrădit în anumite zone urbane) și mai puțin încurajarea unor comportamente (mersul pe bicicletă, amenajarea unor zone pietonale, dezvoltarea rețelei de transport public).

8. Inteligența artificială. Dacă generația X s-a temut de tehnologie, generația Millennials se confruntă cu o amenințare care câștigă teren cu fiecare bit sau robot. Subiectul a ajuns și pe masa Națiunilor Unite care, în optimismul său caracteristic, încearcă să vadă soluția și oportunitatea într-o problemă care, cel puțin deocamdată, ne depășește pe toți. Este momentul în care putem spune: AI, AI, AI!
9. Electrificăm tot. Dacă renunțăm la hidrocarburi, înseamnă că trecem cu totul la energie. O să fim încărcați sau descărcați, în funcție de cât ne ține bateria. Vestea bună e că aerul va fi mai respirabil. Vestea proastă e că va fi curat dacă va fi, că dacă îl producem sau îl filtrăm tot cu energie și pică curentul, devine periculos.
10. Biologia sintetică. Dacă punctele 8 și 9 sună complicat, mie punctul 10 îmi dă fiori. Synbio – așa i se spune pe scurt – e teama vieții mele. Să explic: în copilărie am văzut un film SF. Multă vreme nu mi-am amintit nimic despre acțiune, nu am mai știut nimic despre personaje, dar toată viața mea m-a obsedat o scenă: cea în care corpurile umane erau introduse în niște cuptoare, erau prelucrate, produsul rezultat – niște capsule verzi – fiind purtat de o bandă rulantă. Imaginea capsulelor verzi m-a bântuit zeci de ani, iar primul gând, atunci când am citit raportul, a fost: aha! Am apucat momentul. Synbio ar fi, cică, despre – și pentru – asigurarea hranei pentru o populația în creștere accelerată, dar unii experți au senzația că cineva începe să se joace de-a Dumnezeu.