Linişti şi nelinişti

Legea poliției locale precizează că angajații acestei instituții își desfăşoară activitatea pe baza principiilor încrederii, previzibilităţii, proximităţii şi proporţionalităţii, deschiderii şi transparenţei, eficienţei şi eficacităţii, răspunderii şi responsabilităţii, imparţialităţii şi nediscriminării. Aceiași angajați au obligația de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea şi parcarea autovehiculelor, accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar.

În ceea ce-l privește pe polițistul local, acesta trebuie printre altele să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competență, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate îndatoririle specifice de serviciu prevăzute de lege; să îşi perfecţioneze continuu nivelul de instruire profesională şi generală; și să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morală în întreaga activitate.

Dialogul de mai jos, purtat astăzi cu agentul Constantinescu de la Poliția Locală Sector 1, este cel mai bun exemplu că orice lege, chiar și cea a lui Murphy, poate fi perfecționată.

– Deci încă o dată, ca să fiu pe deplin lămurit: dacă parchez mașina pe locul acesta, marcat cu vopsea albă, dar fără plăcuța de la ADP, proprietarul va avea parte de același răspuns din partea dvs.

– Da, dacă nu se întrunesc condițiile… Da.

– Dacă eu parchez aici, pe locul acesta, se întrunesc condițiile sau nu se întrunesc condițiile?

– Păi dacă nu se întrunesc condițiile, nu se întrunesc condițiile din câte constat eu.

– Eu vă pun o întrebare simplă…

– Da, eu ce v-am răspuns? Nu v-am răspuns la întrebare?

– Nu. Eu vreau să știu ce se întâmplă dacă eu parchez pe locul acesta, marcat exact ca al meu. Nu primesc amendă, nu mi se ridică mașina, da?

– Păi nu primiți amendă pentru că nu se întrunesc cumulativ condițiile.

– Cele din legea 124 din 2008?

– Din HCGMB. Au fost foarte multe contestații. Cei cărora le-au fost ridicate mașinile au câștigat procesul pentru că s-au legat de toate amănuntele acestea.

– E dreptul lor.

– Sigur că da.

– Iar dvs refuzați să faceți acum constatarea de frică să nu facă și cel care ne-a ocupat acum locul abuziv contestație, corect? Asta e ce spuneți…

– Ăăă, nu. Ce spun este că dacă eu ridic mașina și nu se întrunesc condițiile…

– Dar mașina nu o ridicați dvs.

– Așa e, mașina este staționată pe locul dvs de parcare și dacă se întrunesc condițiile… Nu, dacă nu se întrunesc condițiile, nu pot s-o ridic.

– Haideți, luați-o de la capăt că v-ați pierdut în condiții și n-am înțeles nimic.

– Deci condițiile v-am spus care sunt: să fie locul marcat – și este marcat. Asta pot să văd și eu, o să reiasă și din poze. Numerotat – este și numerotat, am văzut și numerotarea. V-am zis, asta nu este o problemă. Contractul – pe care îl aveți. Și după cum v-am spus plăcuța de identificare.

– Așa, și cum arată modelul de plăcuța agreat?

– Aveți dreptate aici, nu știu cum arată. Păi nu scrie în lege, nu știu ce să vă spun.

– Și atunci cum faceți constatarea dacă nu scrie în lege?

– Nu știu ce să vă spun. Sunt aspecte care nu mă privesc.

– Păi ce vă privește? Eu vă fac dovada că acesta e locul meu, dar dvs veniți și spuneți ba nu, cumulativ trebuie să mai aveți și o plăcuță. Acum eu vin și-mi pun pe gard o plăcuță pe care scrie autorizația și numărul. Atâta tot, nimic altceva. Iar dvs spuneți că nu e bună că nu e de la primărie, dar nu știți dacă e sau nu de la primărie pentru că nu știți care e modelul.

– Ce-i drept, n-am mai întâlnit o persoană ca dvs care să mă întrebe astfel de lucruri. Nu știu ce să vă răspund.

– Dacă există, ar trebui să știți, că face parte din îndatoririle de serviciu.

– Pe mine mă interesează strict contravențiile.

– Și cum constatați contravențiile?

– V-am zis, criteriile acelea dacă se întrunesc…

– Spuneți-mi și mie cum arată plăcuța.

– Mda, acum… Dacă mai aveți și altceva cu ce pot să vă ajut…

– Păi vreau să mă ajutați cu chestia asta.

– Nu știu cum arată plăcuța.

– Deci nu știți cum să faceți constatarea.

– Da, aveți dreptate.

– E așa sau nu e așa?

– Da. (trântește portiera).

– Puteți solicita ajutorul unui coleg care știe cum arată o plăcuță?

– Păi dvs nu vreți să înțelegeți.

– Ce anume? Că nu știți cum arată plăcuța? Am înțeles asta. Tocmai de-asta v-am sugerat să întrebați un alt coleg, poate știe el cum arată plăcuța.

– Puteți să dați telefon la dispecerat și să solicitați alt echipaj.

– Eu v-am întrebat pe dvs. Puteți să întrebați dvs.

– Păi și ce să fac, să dau eu prin stație așa ceva?

– Aveți un telefon al vreunui coleg să-l întrebați “te rog, spune-mi și mie cum arată o plăcuță?”

– Nu am telefon.

– Vă dau eu telefonul meu.

– Da, dar nu am telefonul niciunui coleg care e-n teren. La serviciul nostru e un singur echipaj și-atât. Restul…

– Deci sunteți agent constatator care face constatarea, dar care nu știe cum arată ceva ce ar  trebui să constate.

– Păi mă întrebați pe mine cum arată plăcuțe…

– Păi pe cine să întreb dacă dvs trebuie să constatați cum arată o plăcuță?

– Este un model, poate standard, de la cei de la ADP.

– Cum arată? Dacă dvs faceți constatarea, eu vă întreb: cum arată? Dacă nu știți cum arată înseamnă că nu puteți să faceți constatarea.

– Da, nu știu cum arată. Cea omologată, că nu știu dacă există una omologată.

– Deci nu știți nici dacă este vreuna omologată sau nu, nici cum arată, omologată sau neomologată… Atunci orice afiș pe care scrie parcare este valid sau nu?

– Înseamnă că este valid sau nu.

– Nu, serios.

– Serios, nu știu ce să vă răspund la întrebarea asta.

– Să presupunem că dvs trebuie să constatați că eu n-am bilet de autobuz. Asta presupune ca dvs să știți cum arată biletul ăla. La fel se întâmplă și aici.

– Păi și aveți ceva care seamănă cu o plăcuță?

– Păi scriu pe chestia asta și-o lipesc acolo.

– Păi și cu pozele ce fac? Că le-am făcut cu aparatul omologat.

– Păi le mai faceți o dată, că între timp s-a schimbat ceva.

– Da, nu știu, n-am mai întâlnit așa ceva. O situație de genul ăsta. E datoria celor de la ADP s-o pună, nu a dvs.

– Păi dacă dvs nu știți cum arată ce trebuie ei să pună, cum știți că e pusă de ADP sau nu?

– Bine, atunci în cazul ăsta trebuie o plăcuță de la ADP pe care să scrie Parcare și câte locuri sunt. Că sunt 2 locuri, 8 locuri… și ele sunt numerotate, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8…

– O plăcuță?

– Nu, un indicator rutier.

– Deci cineva trebuie să pună un indicator?

– Da. O plăcuță de la ADP. Dar nu știu dacă e standard, de-asta v-am spus… Eu știu că ăsta e locul dvs, că am mai ridicat de aici mașini, dar nu pot să risc să fac o constatare care poate fi contestată în instanță.

– Orice constatare poate fi contestată. E dreptul acelui cetățean, oricare ar fi el, să conteste.

– Da, aveți dreptate.

– Faptul că dvs nu vreți să faceți constatarea, ca să vă spălați pe mâini și să scăpați de orice grijă și ca să nu vă conteste, înseamnă că nu vreți să vă faceți datoria.

– Ce fel de constatare spuneți dvs că nu am făcut?

– Cea despre care tot am discutat.

– Eu v-am spus care este și cea oficială, care va apărea în actele de procedură internă, este că nu s-au întrunit cumulativ condițiile prevăzute de HCGMB. Că trebuia plăcuța aia de la ADP. Eu am văzut cum arată plăcuța, e una pătrată, dreptunghiulară de fapt, albastră cu înscrisul alb. Scrie parcare de reședință cu p mare, șapte locuri.

– Deci e albastră cu înscris alb. Puteți să mergeți cu mine 20 de metri?

– Da.

(pași pe asfalt).

– Plăcuța asta e albă cu înscrisul albastru. Deci nu e bună, nu? Iar cealaltă, care e scrisă pe carton, nici atât. Deci pot să parchez mașina pe locurile astea.

– Da.

– Deci plăcuța asta nu are nicio valoare.

– Da, conform… ăăă, nu. Astea au fost puse de oameni tocmai pentru a evita situațiile…

– Deci astea chiar dacă sunt puse acolo nu au nicio valoare. Asta îmi spuneți dvs, ca agent constatator la poliția locală sector 1.

– Noi putem s-o ridicăm până la urmă, chiar dacă nu este omologată de ADP.

– Deci pot să-mi pun și eu una.

– Da, puneți acuma, vă rog. Dar constatarea am făcut-o, nu pot să ridic mașina.

– Păi și atunci ce fac?

– Păi sunați încă o dată la dispecerat.

– Serios?

– Păi n-o să venim tot noi, că nu e zona noastră. O să vină alt echipaj. Noi suntem singurul echipaj de la serviciul doi, dar sunt trei servicii.

Final. Nefericit.