Linişti şi nelinişti

Se ia o familie compusă din cinci persoane (părinşii şi trei copii ajunşi la maturitate). Se amestecă vieţile lor, cu bune şi cu rele – cele rele sunt destul de multe, doar nimeni nu-i perfect -, se îmbibă până la saturaţie în obsesii şi depresii, se asesonează cu sex (explicit şi implicit), se montează totul, timp de nouă ani, în cinci capitole, un prolog şi-un epilog, după care se publică rezultatul în milioane de exemplare, sub un titlu sec: Corecţii.

Într-un interviu acordat ziarului britanic The Telegraph, Jonathan Franzen, autorul Corecţiilor, spunea că cea mai mare dorinţă a lui a fost ca, prin această carte, să ofere cititorului o experienţă care să-l poarte către un loc pe care nu l-ar vizita din cauza lipsei de timp.

Sinceră să fiu, nu ştiu dacă lipsa de timp m-ar ţine pe mine departe de St. Jude, urbea din care se trag cei cinci membri ai familiei Lambert: Enid (mama, casnică), Alfred (tatăl, inginer feroviar, bolnav de Parkinson), Gary (fiul cel mare, investitor), Denise (fata mamii, bucătar cu reputaţie naţională) şi Chip (băiatul cel mic, profesor de literatură şi aventurier de ocazie). Însă ceea ce face din St. Jude un loc la fel de comun ca Slatina sau Turda este că (şi) acolo există o casă plină de frustrări, de grămezi de lucruri inutile, de obiceiuri demodate, de o boală perfidă şi murdară şi de secrete păstrate în subsol.

* * *

Familia Lambert, cu casa ei cu tot, este o familie în care se regăsesc mulţi cititori. Până şi Franzen spune despre părinţii săi că au ceva din Alfred şi din Enid. “Tatăl meu, inginer constructor, era un tip foarte deştept, dar mereu supărat. Mama era plină de frustrări, dar avea o inimă usiaşă.”

După o introducere în care îi pregăteşte de drum şi pe cititori, şi pe bătrânii Lambert, Franzen trece la disecţia fiecărui personaj în parte. Deşi după ce parcurgi paginile primului capitol, Ratatul, ai crede că eticheta i se aplică doar lui Chip, titlul se potriveşte la fel de bine fiecărui membru al familiei.

Cine citeşte toate cele 546 de pagini ale romanului descoperă că, după ce Enid îi agasează pe toţi cu obsesia ei pentru o ultimă petrecere de Crăciun alături de familia reunită, marea încercare este aproape un dezastru. Gray, hotărât să pună lucrurile la punct, nu reuşeşte să-i convingă pe părinţi să-şi vândă casa. Denise îţi pierde locul de muncă pentru că şi-a înşelat patronul cu soţia acestuia. Chip rămâne şi fără catedra la care preda din cauza unor relaţii nepermise cu o elevă, şi fără banii câştigaţi dintr-o afacere frauduloasă în Lituania. Iar Alfred, capul familiei, se cacă prin borcane şi se pişă pe la colţuri, prins între două fronturi nefaste – Parkinsonul şi nevastă-sa.

Teoretic, deşteptul familiei Lambert e Gary. Cel puţin după standardele lui. El cugetă mult şi, permanent cu bunele intenţii pe buze, se gândeşte doar la el: ce bine ar fi dacă părinţii şi-ar vinde casa şi s-ar muta într-una mai mică, profitul urmând să ajungă la odrasle; sau cât de profitabil ar fi dacă tatăl lui ar accepta să negocieze cu o companie farmaceutică un preţ mai bun pentru brevetul de invenţie al Correcktallului (un medicament fără vreo legătură cu laxativele).

Practic, Gary a rămas un copil căruia i s-a interzis să se mai joace cu trenuleţul. Soţia lui, Caroline, foloseşte sexul ca monedă de schimb şi i se oferă lui Gary în porţii scurte, dar intense, numai când acesta îi urmează poveţele preţioase; pe de altă parte, aceeaşi nevastă se aliază cu copiii, încercând să-l convingă pe Gary că e depresiv; iar Enid, maică-sa, îl pisează cu telefoanele şi cu insistenţa ei faţă de Crăciunul de poveste.

Până la Crăciun, însă, Alfred şi Enid au de trecut prin experienţa vieţii lor: o croazieră. Cititorii care au fost vreodată într-o astfel de călătorie ştiu că o bună parte a celor care-şi cumpără o vacanţă de genul acesta sunt pensionari. Muncesc săracii toată viaţa pentru ca, înainte să moară, să-şi îndeplinească visul. Abordând investiţia cu tactici multiple, Enid îl convinge pe Alfred să cumpere şi ei o croazieră, doar că visul ei se transformă în coşmar. Crizele lui Alfred sunt tot mai dese şi mai urâte, iar ea nu poate participa la toate programele de divertisment pentru că trebuie să-l păzească. Nici noaptea nu poate să doarmă pentru că întunericul se aşterne şi peste vas, şi peste mintea lui Alfred. Pe zi ce trece, bătrânul e tot mai plin de energie şi de rahat. Pentru a-şi face viaţa mai uşoară, Enid ajunge să se drogheze cu Mexican A. Iar atunci când drogul îi induce suficient de multă indiferenţă faţă de nevoile bărbatului, bietul om cade de pe vapor în apele reci şi întunecate ale oceanului.

Franzen nu e străin de ce presupune îngrijirea unui bătrân bolnav pentru că şi mama lui avea grijă de soţul ei, recunoaşte cel al cărui părinte a murit de Alzheimer.  “Mă duceam la ei în vizită patru zile, după care nu mai călcam pe-acolo şase sau opt luni. Trebuia să-mi păstrez echilibrul emoţional pentru a-mi vedea de scris. Mă simţeam îngrozitor de vinovat – până la urmă, aş fi putut să stau câteva luni cu ei, să-i ajut. Dar nu puteam, aş fi luat-o razna. Ne-am fi certat încontinuu. Iar faptul că sunt scriitor, deci trebuie să scriu, ar fi creat şi mai multe probleme.”

* * *

Romanul e construit ca un roller-coaster: unele teme sunt abordata din unghiuri mici, altele sunt tratate într-o voltă complexă. Corecţii abundă în detalii de tot felul şi excelează în descrierea caracteristicilor personale şi a stărilor celor cinci personaje de bază. Dar ce-l face, poate, mai credibil decât multe alte ficţiuni este seria asemănărilor: dintre Enid şi mama lui Franzen,  dintre suferinţa lui Alfred şi cea a tatălui lui Jonathan, dintre copiii imperfecţi care sunt Chip, Denise şi Gary şi cel la fel de imperfect care este autorul însuşi.

Cine mai are părinţi în vârstă, să citească romanul. Cine are copii şi nu înţelege răceala acestora, să nu rateze Corecţii. Niciodată nu e prea târziu să-ţi corectezi propria viaţă.

* * *

Corecţii a apărut la Polirom în 2004 şi a fost re-editată în 2011. Este foarte bine tradusă (de Cornelia Bucur) şi poate fi cumpărată de pe site-ul editurii contra sumei de 30 de lei. Daca vreţi să asteptaţi până la târgul de carte Gaudeamus, o puteţi lua la reduceri.

Pe Amazon, cartea costă 6,29 lire sterline (în jur de 33 de lei) plus transportul sau 5,49 lire sterline (29 lei) în versiunea Kindle.

Mai multe resurse despre Corecţii sunt disponibile aici.