Linişti şi nelinişti

Aruncarea in aer a Kremlinului este, cu siguranta, o Misiune Imposibila, indiferent cate fantome ale trecutului sau ale prezentului bantuie pe-acolo.

Insa pana decidem daca misiunea in sine este un vis sau un cosmar, iata cateva dintre ingredientele care au adus episodului IV din Mission Impossible incasari de aproape 11 milioane de dolari pe zi imediat dupa lansarea pe piata americana:

• Apple. iPhone 4, Mac-uri si multe apps-uri pe care le vom regasi la un moment dat fie pe iTunes, fie pre-instalate pe gadget-urile pe care le va lansa Apple in viitorul apropiat. Nici nu se putea altfel, doar regizorul Brad Bird a lucrat si pentru Pixar. O dovada in plus ca Steve Jobs a creat dependenta!
• Bollywood. Anil Kapoor este al doilea nume greu de pe afisul filmului (primul este, fireste, Tom Cruise). Iar cand spun “greu” ma refer la statisticile UNESCO conform carora productia de filme de la Bollywood a depasit-o de aproape doua ori pe cea de la Hollywood.  Revenind la Anil, gurile informate spun ca intre el si Raj Kapoor nu exista niciun grad de rudenie; cu toate acestea, cei doi sunt uniti destul de ciudat de… vagabondajul cinematografic: Raj a intrat in istoria peliculei prin rolul sau din Vagabondul, in timp ce Anil a devenit faimos dupa ce a jucat in Vagabondul milionar.
• Un BMW concept car la care saliveaza toti impatimitii de viteza si tehnologie auto germana. Fara a intra in detalii de specialitate (nu posed permis de conducere, asa ca ma abtin), cica masina in cauza se va lansa undeva prin 2014. Asadar, exista un inceput promitator dupa sfarsitul lumii anuntat pentru anul care vine peste noi in cateva zile.
• Mos Craciun. Sigur el este vinovat pentru perechea de manusi-minune care, chipurile, l-ar ajuta pe agentul-la-fel-de-minune sa escaladeze cea mai inalta cladire din lume, Burj Khalifa (828 de metri inaltime, 160 de etaje). Problema, zic eu, este ca manusile nu functionau cu energie solara, ci cu baterii sau acumulatori; asa ca senzorul s-a inrosit, manusa dreapta n-a mai facut priza, iar rezultatul a fost cel scontat: lumea din sala a ramas fara aer (la fel si eroul principal, doar ca in ceea ce-l priveste de vina a fost furtuna de nisip). A mai urmat un pic de suspans pana s-au prins cu totii (Tom Cruise – inapoi de geam, spectatorii – ca-i pura cascadorie) ca placenta pare sa aiba efecte miraculoase in timp si-acum, iata, in spatiu.

In afara celor de mai sus, personajele s-au bucurat de mult turism de lux – actiunea i-a purtat din America prin Europa si Asia, s-au jucat de-a spionii-dandana prin cateva camere de hotel, si-au pus pe ochi niste lentile care puteau, la doua clipiri consecutive, sa dea print la codurile nucleare furate de la rusi si s-au batut neosteniti, dar profesionist, intr-o cursa anti-racheta cum de la razboiul rece-ncoace n-ati mai vazut.

Am sarit intentionat peste amanuntele siropoase din viata agentilor Hunt si Brandt pentru ca mi-e cat de poate de clar ca acestea au fost introduse in peisajul tehnico-hilar doar pentru a le oferi iubitoarelor de telenovele dreptul de a sorbi ultimele lacrimi de pe fundul paharului de Coca-Cola.