CSR, intre coperte, Stakeholders, Sustenabilitate

Liderul de azi al companiei de mâine. Episodul 5.

Nicio companie nu este sustenabilă dacă bunele practici sunt izolate într-un singur departament. Pentru a depăși barierele tehnice și psihologice, Morrison îi recomandă liderului responsabil să se uite la toate cele cinci dimeniuni organizaționale: oameni, resurse, structuri, sisteme și cultură.

Organizația Internațională a Muncii (ILO) avertizează că tranziția corectă spre o economie verde depinde în bună măsură de accesibilitatea programelor de training. Fără a investi în astfel de programe, companiile nu vor putea să crească pentru că lipsa de oameni de știință și de ingineri este acută peste tot în lume. Nici programele publice de învățământ nu ne ajută foarte mult pentru că structurile ocupaționale naționale nu fac față cererii de specialiști. Dacă la cele de mai sus se adaugă și reputația slabă a unor sectoare economice, vom asista la dispariția unor companii cel puțin la fel de rapidă ca apariția lor.

Juniorul desemnat să se ocupe de CSR / sustenabilitate nu se bucură nici el de un ajutor special atunci când vine vorba de formarea profesională. Dacă nu investește singur în programe de perfecționare, nu are altă variantă decât să folosească instrumentele predate în școală – campaniile de marketing sau PR – prin care să demonstreze că firma la care lucrează donează bani, deci are un comportament responsabil. Apoi încarcă toată informația într-un fișier Excel sau face o prezentare frumoasă, completează niște formulare, eventual propune ca următor pas elaborarea unui raport de CSR/sustenabilitate pe care fie nu-l publică, fie nu-l comunică așa cum se cuvine.

Și uite-așa se ratează o șansă, se irosesc resursele umane și financiare și se mai coboară o treaptă pe scara celor cinci etape descrise de Wayne Visser.

Tuturor șefilor de companii cu care a colaborat, Morrison le-a spus același lucru: introduceți noi procese, atribuiți noi roluri, stabiliți noi fluxuri de informare, creați noi rețele de colaborare. Asta presupune o mai strânsă colaborare între departamente, cu furnizorii, cu ONGurile și chiar cu instituțiile publice, fie ele locale sau centrale. Dacă este posibil, investiți în schimbarea comportamentală a consumatorului și nu ezitați să colaborați cu competitorii.

Ce-i drept, la finalul drumului organizația nu va mai fi aceeași. Dar nu în sensul rău.

You Might Also Like

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.