Linişti şi nelinişti

Și Visser, și Morrison sunt de acord că punctul nodal al adoptării unui comportament responsabil este identificarea corectă a elementelor de impact (economic, social și de mediu). Altfel spus, determinarea materialității. Organizația Global Reporting Initiative (GRI) a definit materialitatea ca importanța acelor aspecte ce influențează semnificativ impactul economic, social și de mediu al unei companii sau care influențează decisiv deciziile stakeholderilor.

Morrison spune că organizațiile nu funcționează într-un mediu steril. Ele sunt influențate de contextul extern, de presiunea socială pe care o companie nu o poate controla. În prezent, factorii de ordin politic, științiific, tehnologic și legal și stakeholderii externi determină procesul decizional și proiectează ecartamentul pe care se poate deplasa vehiculul numit companie.

Exemplul pe care îl oferă el este al firmelor de asigurări care sunt direct afectate de schimbările climatice, mai ales dacă își derulează operațiunile în țări afectate de secetă prelungită, de incendii, de inundații. Într-un astfel de mediu, toate sectoarele economiei au de suferit.

Pentru Morrison, o colaborare strânsă și onestă cu stakeholderii este benefică, iar modul în care sunt consultați stakeholderii este la fel de important ca rezultatul dialogului. Cercetările sale arată că înțelegerea situației reale, coordonarea, întărirea capacității, parteneriatele și colaborarea sunt elemente cheie pentru un rezultat valid.

Morrison: Organizațiile nu funcționează într-un mediu steril.

Problemele apar atunci când responsabilitățile privind elaborarea și implementarea unei strategii de CSR sunt puse în sarcina unui angajat aflat pe o poziție de junior, liderul companiei nefăcând altceva decât să demonstreze că nici el, nici organizația pe care o conduce nu creditează cu mult interes practicile responsabile și sustenabilitatea. Fără susținerea conducerii, schimbarea nu se va produce la niciun nivel ierarhic.

— va urma —