Linişti şi nelinişti

Dacă ar fi trăit în anul 2014, frații Grimm ar fi rescris povestea Hansel și Gretel astfel:

Hansel și Gretel s-au pregătit din timp pentru iarnă. Au profitat de oferta specială Black Friday și au cumpărat de la eMag o lopată cum numai în poveștile lui Hans Christian Andersen mai găsești.

Zăpada s-a lăsat îndelung așteptată, așa că Hansel și Gretel au tot plimbat lopata dintr-o parte într-alta a apartamentului lor. În zilele de decembrie, cu temperaturi de 10, chiar 15 grade Celsius, și Hansel, și Gretel se întrebau dacă au făcut bine când s-au bătut aprig cu alți internauți  ca să-și cumpere minunea de lopată. Nici măcar nu era fermecată…

Dar iată c-a venit luna ianuarie, iar sfârșitul ei a adus peste țară un viscol cât codul roșu de năpraznic. Nămeții s-au cocoțat pe trotuare, pe străzi, de jur împrejurul mașinilor și clădirilor, pe acoperișuri și panouri publicitare. Au fost închise autostrăzi și școli, porturi și aeroporturi. Militarii și jandarmii, geniști și genii, salvatori de toate felurile au încărcat cazmale și țucale în camioane și-au pornit să salveze semeni din pustietăți. Pe așa o vreme, doar căminele culturale și bodegile au rămas deschise: primele, ca să-i adăpostească pe cei ce s-au avântat la drum fără să ia în seamă avertizările meteo; crâșmele, ca să-i ostoiască pe înțelepții satului – ăi de sparg semințe-n poartă cât îi vara de lungă ori îi consiliază cu un profesionalism bahic pe cei ce le curăță zăpada de sub picioare.

Cum iarna se-ntărâtase, nu glumă, Hansel și Gretel au poftit mândrețea de lopată la o plimbare în jurul blocului. Și s-au muncit, și s-au spetit, când cu hai, când cu vai, până când au făcut pârtie spre ghenele de gunoi și pe trotuarul din fața blocului.

Bucuroși de isprava lor și de tracțiunea integrală cu care s-au dotat pentru vizita de acum trei ani din Kazakhstan, cei doi s-au dus apoi la shopping, să cumpere de-ale gurii. Mergând pe drum, au constatat cu durere și sudoare că nimeni de pe strada lor n-a mai prins lopată de Black Friday. Așa că au înotat Hansel și Gretel prin troiene (ăștia nu-s viruși, dragă cititorule, ci munți de nea).

Drumul, care nu e lung defel, parcă nu se mai termina. Tracțiunea aia a fost doar cu gura, că picioarele le fugeau în toate părțile. Și nădușeau. Și gâfâiau. Și se opreau un pic, și iar porneau. Și-au mers așa, vreme de jumătate de oră (10 minute ar fi făcut vara), până au ajuns la Mega Image.

Acolo, căldură mare, așa că Hansel și Gretel și-au scos căciulile, și-au dat jos gecile, și-au descheiat naturii la pulovăre. După ce și-au tras sufletul, au încărcat coșul cu de toate – lapte, fructe, roșii, mere – și s-au îndreptat spre casă, cu gândul la drumul de întoarcere.

Doar că – breaking news! Nici Hansel, nici Gretel nu aveau cu ce să plătească. Hansel, un gentleman perfect, s-a oferit să se ducă înapoi și s-aducă bani.

De aici, povestea se-mpletește cu cea originală. Cei doi s-au întors pe drumul pe care-l cunoșteau bine. Au făcut la fel de mulți pași, la fel de alunecoși, până ce-au zărit în apropiere căsuța lor dragă.

Au intrat în casă și s-au aruncat unul în brațele celuilalt. Apoi, au continuat să trăiască fericiți și să se bucure de iubire până-n vecii vecilor.