Linişti şi nelinişti

Pe terasa hotelului de 4 stele Afrodita din Venus, la o masă aranjată special pentru oameni cu ștaif, stă o doamnă. Termină de mâncat prânzul sfânt din ziua de Paște, după care-și sună prietenele. Trece în revistă meniul de sărbători, dă detalii despre cum a beneficiat ea de toate gratuitățile bisericești oferite la slujba de înviere de pe plaja din Mangalia – “inclusiv pâinea aia, anafură sau cum s-o chema” – și soarbe din cafea.

Am aflat din gurița ei că soțul îi este plecat cu treabă importantă la Constanța, că pe fiica ei o cheamă Bianca și că abia așteaptă să mănânce “salată de biof” făcută de ce-știu-eu-cine.

La un moment dat, gândirea de doamnă bine, dar cu memoria locului din care a plecat afectată de boala portofelului umplut de munca altora, începe să dea din casă: “Ei, cum să fie? E soare, cald, dar s-or găsit vreo doi de pe aici că nu le place muzica.”

Soțul doamnei e impresar și proprietar de laptop de pe care rulează un playlist bogat în piese din anii 70-80, puține la număr și depresive rău.

“Babalâci, zău. Mai bine s-ar duce la Techirghiol să-și dea cu nămol, să se obișnuiască cu pământul.”

Doamne, din înaltul cerului, acolo unde te-au ridicat aseară (și) slăvile și ruga de pomană a mironosiței ăsteia, dă-i, Doamne, minte să-nțeleagă că unghiile, și buclele, și benzina, și țigările, și oul înroșit, și grădinița fiică-sii, că toate, Doamne, sunt plătite din banii babalâcilor și tăntălăilor care lasă bani pe litoralul românesc.

Că-s proști cu toții, Doamne, de nu se duc la bulgari sau la turci sau unde le-or trăsni capetele alea pe care și le chinuie, Doamne, și le muncesc, Doamne, mai mult decât își spală dânsa unghiile sau călcâiele vreodată.

Mulțumesc, Doamne! Slăvit fie ORDA!