Linişti şi nelinişti

De undeva, de sub cupola arenei Papp Laszlo din Budapesta, coboara pe langa spectatori o trupa de bufoni. Imbracati in costumele lor caraghioase si pastelate si tragand dupa ei niste valize inchipuit de grele, par a fi niste spectatori romani lasati sa intre in sala dupa inceperea spectacolului.

Fac o galagie hazoasa, spre uimirea regizata a MC-ului care le atrage atentia ca n-au ce cauta acolo fara bilet. Intr-o sincronizare perfecta, toti artistii duc mana la piept si scot din buzunarul din dreptul inimii niste bucati de hartie pe care le flutura glorios pe sub nasul publicului.

Se indreapta, apoi, spre sectorul A si se opresc fiecare in dreptul unui spectator de pe primul rand (locurile cele mai scumpe de pe planul salii) pe care-l apuca cu blandete de mana. Pleaca apoi in perechi mixte, artist-spectator, spre un spatiu tehnic din stanga scenei. Artistii fug repede inapoi si se aseaza confortabil pe locurile ramase libere.

Gata, Saltimbanco poate sa inceapa!