Linişti şi nelinişti

Ce are în comun Donald Trump cu un bărbat care e înnebunit după ceapă şi cu o femeie care de aproape un an face guacamole în fiecare săptămână? Simplu: o călătorie în Los Angeles.

* * *

Am aterizat pe LAX cândva, în jurul pranzului. Ştiam că urmează proceduri de control al paşapoartelor şi verificări vamale ce-ar fi putut dura mai mult de-o oră, aşa că ultimul lucru pe care l-am făcut în avion a fost să mâncăm bananele din rucsac. Odată aşezaţi la coadă, am început să ne mişcăm, alături de alte sute de pasageri, într-un pas regizat parcă de autorităţile americane fix pe versurile lui Topârceanu: când în sus şi când în jos. Din senin, un Beagle angajat de TSA pe post de agent special s-a repezit, atât cât i-a permis lesa, direct la geanta lui Răzvan, adulmecând cu nesaţ şi indicând autorităţilor competente, cu bătăi mândre din coadă, persoana prinsă în flagrant.

“Vreţi să deschidetţ geanta, vă rog?”, ne întreabă amabilă doamna în uniformă de la capătul lesei. “Aveţi produse alimentare în ea?” Zâmbind şi povestind cum am devorat, fiecare dintre noi, o ultimă banană-n avion, Răzvan a tras de fiecare fermoar, ştiut sau neştiut, al genţii, până când Beagle-ul a raportat cu nasul în pământ: “alarmă falsă”.

Prietenul nostru, care ne aştepta la ieşirea din aeroport cu iPhone-ul setat pe înregistrare, spera să surprindă pe cameră emoţiile unei reîntâlniri după aproape patru ani de legături telefonice şi digitale. Nu ştiu ce reflectă imaginile, că nu ni le-a arătat, dar îmi amintesc perfect de zâmbetul de satisfacţie pe care-l arboram toţi trei când ne îmbrăţişam: Răzvan, pentru că ajungea în sfârşit la Outback; eu – fiindcă am aflat ce poţi face cu o banană; iar prietenul nostru – chiar Adi, tu de ce zâmbeai? 🙂

* * *

Trei perechi de picioare desculţe au lipăit în calea noastră să ne ureze bun venit. După un cordial “Hi Vanţ! Hi Stina!” şi-o strângere de mână între un uriaş (Răzvan) şi o spiriduşă (mezina prietenilor), ne-am adunat – mari şi mici – în jurul unui castron imens cu guacamole făcut în casă şi a unei pungi enorme cu nachos.

Până să terminăm noi de povestit cum a fost cu căţelul şi banana şi cât timp am desfăcut bagajele şi-am împărţit cadourile, spiriduşa ne-a învăţat cum se mănâncă guacamole: se ia un nachos şi se dă roată cu el prin castron, adunând în cupa crocantă cât mai mult guacamole; apoi se bagă în gură; în timp ce mesteci, reîncarci mîna stângă şi mâna dreaptă cu nachos, respectiv guacamole, astfel încât nici gura, nici măinile să nu rămână vreodată fără muniţie. Poţi să vorbeşti cât vrei şi să-ţi agiţi mâinile prin aer cât pofteşti, regula e una şi trebuie respectată: gura şi mâinile trebuie să fie pline de guacamole!

Singurul care mai mult a gustat decât a mâncat a fost Răzvan: se păstra pentru o ceapă explodată la care visase încă de la sezonul V al lui The Apprentice. După doar câteva ore, avea să treacă pragul Outback, renumitul steakhouse ale cărui meniuri au reuşit să le bată la calorii pe cele de la McDonald’s.

* * *

FatSecret a calculat că o ceaşcă (aprox. 250g) de guacamole are vreo 370 de calorii. Aceeaşi porţie conţine 22g de grăsimi monosaturate, cam 5g de grăsimi saturate şi 4g de grăsimi polisaturate; 345 mg de sodiu; 1109 mg de potasiu; vreo 20g de carbohidraţi şi 5g de proteine; e bogată în vitamina C (40%), fier (7%) şi calciu (3%).

O porţie de nachos clasici (cam 40 de bucăţi) are peste 1100 de calorii şi conţine 73g de grăsimi (din care 35g grăsimi saturate), 100 mg de colesterol, 2500 mg de sodiu şi 60g de carbohidraţi.

Pe de altă parte, Centrul american de ştiinţă în folosul public a calculat că ceapa la care a visat Răzvan ani de zile are peste 3000 de calorii şi musteşte de grăsimi: 200g, jumătate din ele fiind grăsimi care se depun pe artere.

* * *

Prin vara anului trecut am dat, din întâmplare, peste o colecţie de reţete publicate pe Metropotam. Atunci mi-am amintit de guacamole, iar după ce-am primit rezultatele setului anual de analize şi-am văzut pe unde s-a cocoţat colesterolul, m-am pus pe treabă.

Aşa am ajuns şi eu, şi Răzvan, aproape dependenţi de porţia săptămânală de guacamole. Am încercat combinaţii de tot felul, substituind coriandrul cu pătrunjel, până când am ajuns la reţeta pe care o folosesc mereu şi care mi-a adus o satisfacţie nesperată. “E mai bun al tău“, mi-a spus Răzvan după ce-a mâncat guacamole la Hard Rock Cafe.

* * *

Ingredientele de bază pentru o porţie de aproape 500 g de guacamole sunt:

• 4 avocado (eu cumpăr din cele cu coaja plină de nervuri şi mai închisă la culoare)
• o ceapă roşie, medie
• o roşie medie (şi de coaptă, şi de mare)
• 1 sau 2 ardei iuţi (încercaţi întâi cu unul şi, dacă e foarte iute, puteţi renunţa la al doilea)
• o jumătate de pungă de coriandru proaspăt
• zeamă de lămâie sau de lime (eu storc o lămâie întreagă şi pun toată zeama)
• un praf de sare şi o ploaie de piper.

Atunci când cumpăr avocado, iau fiecare fruct în mână şi-l analizez să nu fie lovit sau să nu aibă vreo pată pe coajă. După ce l-am luat, îi dau întotdeauna două zile ca să se acomodeze cu atmosfera de la noi din casă. Îl spăl şi-l pun în bucătărie, pe blatul de gătit, ca să-l pot muta zilnic dintr-o parte în alta. Când îl simt moale la pipăit, ştiu că i-a venit vremea şi-l tai în două. Scot sâmburele (pe care nu-l arunc niciodată, ci-l pun în ghiveci, la încolţit). Fac la fel şi cu celelalte fructe şi, cu unghia de la degetul mare, încep să îndepărtez coaja de pe miez. Dacă fructul e suficient de copt, coaja aproape că fuge singură de pe pulpă.

Pun cele opt jumătăţi într-un castron şi le zdrobesc cu furculiţa. Se pot arunca şi-n mixer, dacă vreţi să iasă ca o pastă. Eu prefer lucrul manual.

Curăţ şi tai ceapa cât de mărunt pot; la fel fac şi cu roşia; tai coriandrul; le adaug pe toate în castron. Pun zeama de lămâie, sare şi piper şi amestec. Gust, ca să văd dacă e suficient de acru şi de aromat (coriandrul are un parfum puternic pe care nu-l tolerează multă lume), după care mă ocup de ardeiul iute. Pe acesta îl las mereu la sfărşit, pentru că unii ardei doar se laudă că sunt iuţi, deci unul singur nu e suficient.

Deşi costă mult prin târg (8-10 lei / porţia de 100 g de guacamole), cele mai scumpe ingrediente sunt coriandrul (7 lei o punguţă, plus că nu se găseşte oriunde şi oricând) şi avocado (preţul variază între 2,5 şi 4 lei bucata).

Iar pentru că ceapa este o temă importantă a textului de faţă, vă dezvălui şi secretul roşu din guacamole: culoarea. Din “reacţia” publicului la vederea rezultatului final (culoarea verde-gălbui nu e foarte apetisantă), e bine să existe şi pete de culoare. De aici indicaţia ca ceapa să fie roşie, iar roşia suficientă cât să se împrăştie prin tot sosul.

* * *

Ce are în comun Donald Trump cu un bărbat care e înnebunit după ceapă şi cu o femeie care de aproape un an face guacamole în fiecare săptămână? Simplu: Sezonul XII al Ucenicului (The Apprentice), pe care acum îl pot  urmări alături de Răzvan şi pe serialepenet.ro cu un castron de guacamole făcut în casă şi cu o pungă de nachos bio alături. Ceapa e în guacamole şi, ştim deja, al meu e mai bun ca cel de la Hard Rock Cafe.