LiniÅŸti ÅŸi neliniÅŸti

Acest articol a apărut inițial pe Republica.ro.

Câteva sute de persoane din România sunt, în această perioadă, cu ochii pe Comisia Europeană, de la care așteaptă o metodologie sau instrucțiuni pentru aplicarea prevederilor Directivei 95/2014 privind obligativitatea entităților de interes public cu peste 500 de angajați (companii cu capital integral sau majoritar de stat, respectiv listate la bursa de valori, plus instituții financiare și de asigurări) de a publica informații despre impactul pe care activitatea lor în are asupra mediului și societății.

Decizia Comisiei Europene se înscrie într-o tendință universală apărută după criza financiară de la începutul anilor 2000.

În timp ce în țara noastră interesul față de această inițiativă este aproape inexistent, Danemarca obligă companiile să includă în rapoartele financiare anuale și informații privind modul în care sunt utilizate resursele naturale, Franța a impus prin legea Grenelle II din 2012 includerea datelor privind impactul asupra mediului și a celor privind guvernanța corporativă în raportul anual al administratorilor, iar Irlanda a legiferat obligativitatea instituțiilor financiare de a elabora, la fiecare doi ani, un raport de responsabilitate corporativă.

Anul trecut, atunci când Comisia a organizat consultările publice pe marginea Directivei, aproape jumătate dintre cei care au trimis comentarii și/sau observații au provenit din mediul privat (companii, investitori, bănci sau asociații de business), aproximativ 23 la sută au reprezentat organizațiile neguvernamentale și doar 5 la sută au fost autorități. Ca să înțelegeți mai bine, interesul autorităților a fost de 2,4 ori mai mic decât cel al persoanelor individuale, numărul contribuțiilor primite de la cetățeni reprezentând 12 la sută din total.

Sursa graficului: Comisia Europeană . CiteÈ™te în continuare…