Linişti şi nelinişti

Pagina mea de Facebook îmi spune că anul trecut, între 1 şi 20 ianuarie, nu i-am trecut pragul, prima atestare oficială apărând pe wall-ul meu abia pe 21.01 şi constând într-o mulţumire colectivă, e-înregistrată de un cronicar ultracalificat: vecina mea, protevista Adina Goriţă.

Istoricii n-au consemnat dacă degetele cronicarului erau curate, dar ştiu de pe surse că tălpile-i erau senine!

Tot Facebook menţionează că primăvara arabă a reuşit dintr-un foc să-mi elimine de pe primul plan de călătorie şi să amâne – până la o dată care a rămas în continuare ulterioară – transformarea în realitate a unui vis lung cât o mie şi-una de nopţi petrecute cu ochii deschişi: acela de a vedea piramidele din Egipt.

Curiozitatea studenţească avea să se nască (din nou!) pe 30 ianuarie, îmi spune wall-ul, de altfel  impasibil la stările mele fizice sau emoţionale.

Unda de şoc cultural-educaţional avea să se manifesta pe “Cartea feţelor” abia pe 2 martie, probabil imediat după primirea unei note de toată ruşinea (C+) şi a unei note profesorale (“presuming a lot of prior knowledge on the part of the British reader”) care avea să mă treacă pe “doubt mode” pentru aproape două zile.