Linişti şi nelinişti

Comisia Europeană a demarat consultările pentru adoptarea normelor de aplicare a Directivei 95/2014 privind raportarea non-financiară. Termenul limită până la care cei interesați pot trimite comentarii sau sugestii este 15 aprilie 2016.

Pentru a asigura un proces corect și transparent, CE a decis să accepte și să includă în raportul final doar contribuțiile formulate prin intermediul chestionarului online disponibil aici. Odată încheiate consultările, rezultatul va putea fi accesat aici (momentan pagina nu are conținut, acesta urmând a fi publicat după 15 aprilie 2016).

Documentul supus dezbaterii de CE conține propuneri de norme pe care companiile care vor face obiectul Directivei vor putea să le utilizeze în procesul de raportare.

Cei care vor citi Directiva 95/2014 (textul integral poate fi accesat aici) vor afla încă din primul articol că raportul anual de management al companiilor vizate va trebui să includă în viitor o declarație non-financiară care să vizeze cel puțin următoarele aspecte: de mediu, sociale și care țin de resursele umane, modul în care sunt respectate drepturile omului și aspecte care vizează politicile anti-corupție și anti-mită.

Același Articol 1 al directivei stabilește și conținutul declarației non-financiare:

• o descriere succintă a modelului de business al firmei;
• descrierea politicilor adoptate de firmă în legătură cu aspectele detaliate anterior, inclusiv a procedurilor de diligență cu care operează;
• rezultatele aplicării politicilor respective;
• principalele riscuri legate de domeniile din paragraful de mai sus și care decurg din operațiunile firmei inclusiv, dacă este relevant, relațiile de afaceri, produsele și serviciile care ar putea avea un impact negativ asupra domeniilor respective și modul în care firma își gestionează riscurile relevante;
• indicatori de performanță non-financiară relevanți pentru activitatea specifică a firmei.

Firmele care vor fi obligate să raporteze (vezi următorul paragraf) beneficiază, prin textul Directivei, de flexibilitate în alegerea cadrului sau standardului de raportare non-financiară (de exemplu Global Reporting Initiative, principiile OECD pentru companii multinaționale și suplimentele sectoriale care vizează lanțul de aprovizionare din industria extractivă, ISO 26000, UN Global Compact ori principiile din Declarația Tripartită a Organizației Internaționale a Muncii). Cu toate acestea, singurul standard de raportare care are atașați indicatori de performanță inclusiv sectoriali și care poate răspunde tuturor cerințelor Directivei este G4, elaborat de Global Reporting Initiative.

Cine trebuie să raporteze în baza Directivei 95/2014?

Obligativitatea se aplică întreprinderilor mari care sunt entități de interes public și care, la data bilanțului, depășesc criteriul de a avea peste 500 de angajați. Noțiunea “entități de interes public” este definită de Articolul 2 al Directivei 34/2013 și include companiile listate la bursele din Uniunea Europeană, dar și companiile nelistate, precum instituții de credit, companiile de asigurări sau alte întreprinderi care au o relevanță semnificativă pentru public prin natura activității lor, dimensiunea lor sau numărul lor de salariați.

Despre chestionar

Este în engleză, are 11 întrebări plus 8 spații pentru comentarii.

Întrebările vizează principiile care ar trebui surprinse de normele de aplicare ale Directivei, respectiv de raportul non-financiar (materialitate/relevanță, utilitate, comparabilitate, acuratețe, echilibru etc), tipul de public căruia i se adresează (acționari, investitori, clienți, angajați, furnizori/distribuitori, ONGuri, comunități locale, consumatori etc), tipul de informație care ar trebui inclusă în raport (modelul de business, politici, conformare, legăturile cu furnizorii / distribuitorii, indicatori de performanță, riscuri principale, impactul pozitiv sau negativ al activității derulate de firmă, tipul de informații omise), nivelul de detaliu al indicatorilor de performanță.

Una dintre întrebări este legată de cadrul de raportare ce poate fi utilizat și legătura dintre acesta și celelalte documente internaționale (ONU, OECD, ILO, EMAS).

Cea mai importantă întrebare, din punctul meu de vedere, este a noua: credeți că atunci când vor fi elaborate normele, trebuie avute în vedere doar companiile vizate de Directivă sau ar trebui considerate și interesele, caracteristicile și cerințele altor companii care elaborează rapoarte de management?

Comisia Europeană îi invită pe cei care vor contribui la procesul consultativ să țină cont de conținutul alineatului 7 al preambulului Directivei:

În cazul în care întreprinderile au obligația de a întocmi o declarație nefinanciară, declarația respectivă ar trebui să conțină, în ceea ce privește aspectele legate de mediu, detalii privind impactul actual și previzibil al operațiunilor întreprinderii asupra mediului și, după caz, asupra sănătății și a siguranței, utilizarea de energie regenerabilă și neregenerabilă, emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea apei și poluarea aerului. În ceea ce privește aspectele sociale și de personal, informațiile furnizate în declarație se pot referi la acțiunile întreprinse pentru a asigura egalitatea de gen, punerea în aplicare a convențiilor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, condițiile de muncă, dialogul social, respectarea dreptului lucrătorilor de a fi informați și consultați, respectarea drepturilor sindicale, sănătatea și siguranța la locul de muncă, dialogul cu comunitățile locale și/sau acțiunile întreprinse pentru a asigura protecția și dezvoltarea acestor comunități. În ceea ce privește drepturile omului, combaterea corupției și a dării de mită, declarația nefinanciară poate include informații privind prevenirea abuzurilor în materie de drepturile omului și/sau privind instrumentele instituite pentru combaterea corupției și a dării de mită.