intre coperte, Lifeboat, Liniști, Ochiul magic, Sustenabilitate
Ce voi citi în 2018? Partea II – literatură românească
Dacă în 2017 am încercat să împac și capra, și varza – adică să ajung la un echilibru cât de cât perfect între numărul de cărți străine și cel de cărți românești citite pe parcursul unui an – pentru 2018 mi-am propus să pun mai mult accentul pe non-ficțiune.
Cu toate acestea, în afara celor peste 40 de titluri deja asumate, voi încerca să dau și Cezarului local ceea ce merită. Iată, așadar, titlurile și autorii români pe care îmi doresc să le/îi citesc până la finalul anului:
Vintilă Mihăilescu – De ce este România astfel?
Înțeleg că istoricul Lucian Boia și a sa De ce este România altfel? a stârnit niște furtuni sociale. De dragul echilibrului, vreau să văd și argumentele unui antropolog.
Matei Călinescu – Portretul lui M Citită și Un altfel de jurnal
La un eveniment organizat de Teach for Romania, l-am auzit pe ambasadorul american la București spunând că l-a avut profesor în facultate pe Matei Călinescu. Deși cele două cărți sunt cumpărate și își așteaptă cuminți rândul, mi s-a făcut rușine că am amânat atâta vreme citirea lor.
Ariana Rosser Macarie – Case, trenuri și andrele Citită.
Nu știu nimic despre autoare, iar cartea mi-a fost recomandată de cineva în care am încredere. Un amănunt care a contat în decizia de cumpărare: autoarea a debut la 72 de ani.
Radu Găvan – Diavoli fragili Citită.
Am tot văzut comentarii despre Găvan și despre cartea lui. Înțeleg că ar fi al treilea roman – eu n-am citit nimic scris de el până acum – și că ar fi și cel mai bun. O să vedem.
Florin Chirculescu – Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu
Acesta va fi proiectul meu de anduranță: volumul are peste 1.100 de pagini. Autorul este medic. Chirurg chiar. Cum să nu fiu curioasă?
Igor Bergler – Testamentul lui Abraham
Încă o cărămidă de peste 700 de pagini, care înțeleg că va face ravagii prin topuri. Autorul este pus pe același palier cu Eugen Ovidiu Chirovici, iar mie mi-au plăcut mereu romanele polițiste. Cele bune, firește.
Ioana Băldea Constantinescu – Nautilus
Este curiozitate pură și sper ca prima întâlnire cu autoarea să fie una memorabilă.
Cella Serghi – Gențiane Citită.
Pentru că nimic nu se compară cu clasicii și pentru că Cella Serghi are un loc special în sufletul meu.
Paul Slayer Grigoriu – Cronicile vulpii Citită.
L-am descoperit pe autor prin traducerile sale, care m-au cucerit. Știu despre el că este fiul lui Paul Grigoriu, un om de radio pe care l-am admirat și pe care l-am ascultat o bună parte din viața mea. Da, mă trezeam devreme (matinalul lui începea la ora 6) și uneori mă culcam târziu. Îmi doresc să aflu mai multe despre cei doi (tată, fiu) din această carte.
Leave a Reply