Linişti şi nelinişti

Chiar dacă oceanul creat de Mark Zuckerberg și intitulat Facebook abundă în lucruri inutile, câteodată ai parte de revelații. Eu așa am aflat de volumul de teatru al lui Valentin Nicolau,Povești din al nouălea cer, publicat la Editura Nemira.

Cele trei piese scurte sunt Aplauze pentru Lena,Aleluia și Povești din al nouălea cer și vorbesc despre iubire și suferință, despre politică și credință, respectiv despre etică și jurnalism.

* * *

Povești din al nouălea cer este o schiță dramatică într-un act și este ultima și cea mai scurtă piesă din volum. Aici, autorul redă modul în care televiziunile rivale – TVR, Pro TV și Antena 1 – își selectează și își documentează știrile. Personajele principale sunt Aura – reporter, Dinu – cameraman și Gigi – șofer și om bun la toate, Vecina și Eroul – personajul invizibil care face sau ar trebui să facă obiectul știrii.

Valentin Nicolau este un bun cunoscător al modului în care funcționează o televiziune. Nu întâmplător, el își pune cititorul în temă de la bun început că subiectul senzaționalei știri pentru care se bat trei televiziuni rămâne un mister chiar și pentru reporteri: Ceva cu unul care a salvat, a inventat, a făcut habar n-am ce, că abia mi-au dat documentația. Pe mail n-am avut timp să mă uit, că m-au zorit de parcă… 

Vecina, personajul care este în sine o știre, se laudă că a rămas virgină, deși e ditamai prostituata. Tot blocul o aude cum geme în funcție de încasări și toată lumea o reclamă pentru activitatea intensivă. Virgină! Mamă cum sună! (…) Nenică, ce tare sunt! Poate într-un final o să ajung să cred și eu.Declarația e confirmată și de unul dintre membrii echipei Observatorului:Dacă te dă pe sticlă, atunci așa-i.

Echipele TV își construiesc decorul împrumutând recuzită de la oamenii din bloc și își concep știrea în funcție de inspirația reporterului. Rezultatul final arată de fiecare dată altfel:

Pro TV: incredibila poveste a unui erou care, iată, aici, într-un bloc al ororilor (…), aici spuneam, iubirea rezistă. 

Antena 1: teribila poveste a eroului de la 9, cel care, iată, trăiește cea mai minunată clipă din viața lui, strângându-și în brațe soția. 

TVR: știrea n-a mai intrat în direct, însă reporterița s-a asigurat c-a repetat de trei ori senzațional și de nu mai știu câte ori cuvântul remarcabil, că e mai stilat.  

Odată prezentată știrea, echipele Pro TV și Antena 1 fug spre o nouă întâmplare. Ceva cu o babă și niște satîre în cap.

Piesa Povești din al nouălea cer mi-a plăcut pentru că oferă soluții regizorale multiple. Pentru că te face să-ți dorești să o vezi montată mai ales din perspectiva umorului de situație și a dozei de sarcasm. Pentru că textul se parcurge ușor, scenele sunt bine construite, iar personajele bine plasate. Pentru că de știri avem nevoie cu toții, cu condiția ca ele să fie corecte. Pentru că televiziunea are o putere uriașă pe care o risipește iresponsabil. Și pentru că pune la îndoială atât pregătirea, cât și interesul oamenilor de televiziune de a livra un produs de calitate.

* * *

Aplauze pentru Lena este, de asemenea, o piesă într-un act și este cea care deschide volumul lui Valentin Nicolau. Acțiunea se petrece pe parcursul a 24 de ore în casa unui politician ajuns miliardar, iar personajele sunt Elena, actriță și nevasta bogătașului, și Dinu – partenerul de poker al politicianului, care și-a câștigat dreptul de posesie asupra averii și femeii pentru o zi. Un fel de Propunere indecentă.

În acest text, cuvintele zboară de la un partener la altul cu viteza cu care se joacă un meci de tenis de masă, dar în pofida schimbului rapid de replici remarci tristețea din viața Elenei.

Dorul de teatru și de celebritate, la care a renunțat pentru soț, dar și lipsa iubirii, uneori materializată în venerația publicului, o macină. Am urcat pe scenă și a fost un triumf! Acolo s-au întâmplat toate minunile din viața mea. 

Pe de altă parte, Dinu privește viața mult mai relaxat. Deși este la al treilea mariaj, el se consideră fidel. Pe parcursul celor trei căsnicii am avut aceeași amantă.

Pe măsură ce trec orele, relația dintre cei doi se detensionează. Partenerii încep să se confeseze, ajung chiar să glumească, până în momentul în care merg la culcare. După o noapte de somn – sau două scene imaginative în care fiecare personaj își prezintă o poveste a sa – cei doi se reîntâlnesc la micul dejun pentru o nouă dezbatere cu tema Ce caut eu in viața mea? (Aluzie la melodia Mihaelei Runceanu, Ce cauți tu in viața mea, sau la refrenul celei cântate de Florin Chilian, Porunca 4?)

Piesa a fost prezentată în cadrul Festivalului de Teatru Independent Undercloud de anul acesta ca spectacol lectură și pare că a plăcut. Eu am parcurs cu atenție și repetat textul și mi-a fost puțin neclar dacă crima Elenei din scena 6 a fost doar un vis, un gând ascuns, o dorință sau un fapt real, deși autorul încearcă să explice cumva ce s-a petrecut în acea scenă:

            Dinu: Ai visat ceva azi-noapte?

            Elena: Am visat o crimă…

Cu toate acestea, scena 8 m-a aruncat și mai mult în umbra neînțelegerii, cu atât mai mult cu cât Dinu îi spune Elenei: Crezi că trăiești tot felul de lucruri care nu s-au petrecut. Încetează!

Concluzia textului este una simplă: omul este ceea ce ascunde, nu ce lasă să se vadă.

* * *

Ultimul text citit, dar al doilea din volum, este Aleluia și vorbește despre relația dintre politică, afaceri și biserică. Un om de afaceri își vinde cârciuma unui preot, iar acesta decide s-o transforme parțial în biserică. Localul începe astfel să îmbine utilul cu plăcutul: intri pe aceeași ușă, tragi o dușcă, treci de catapeteasmă și mergi fix la cele sfinte.

Piesa în două acte și cu nouă personaje este plină de umor și de ironii:

Știi care-i cel mai fericit subaltern din lume?… Papa, că-și vede Șeful răstignit în fiecare zi.

Vorba aia, sunt unii atât de săraci că n-au decât bani.

Dar mata preferi antenă directă cu Dumnezeu. Fiecare cu damblaua lui. 

Prietenii vin și plească. Dușmanii se adună. 

La casa de copii, copiii rămân mereu mici. 

Banii nu fac nici două parale, dar fără ei nu putem trăi. 

– Sunteți amatoare de-un pahar cu… – Sunt profesionistă. O votcă mare! 

Când ai impresia că nimănui nu-i pasă dacă mai trăiești sau nu, încearcă să nu plătești câteva rate la bancă! 

Bonjour, băieți! Părinte, nu te superi că te bag în categoria asta, dar ești atât de masculin, că nu mi te pot închipui un eunuc. Adică unul din ăia pe care i-a iertat Dumnezeu de povara de-a mai face femeile fericite. 

Justiția noastră oarbă a făcut dreptate! Că cine a fost prost și n-a știut să ia o mită corectă, de muncă grea să aibă parte!

Lista este lungă, iar povestea politico-religioasă de-a dreptul savuroasă. Așa că mă opresc aici și vă poftesc s-o citiți. Vă trebuie vreo două-trei ore s-o terminați și o ciornă pe care să vă notați aforismele. Asta dacă nu aveți cont pe Facebook.

* * *

Povești din al nouălea cer a apărut la Editura Nemira în aprilie 2012, are 160 de pagini şi poate fi cumpărată de pe site-ul editurii contra sumei de 21,9 lei (18,61 lei cu o reducere de 15%).

Mai multe despre Povești din al nouălea cer sunt disponibile aici.