Banul, ochiul dracului
“Jigodie nesimtita”, pufneste frizerita in timp ca matura din mana ei mai mult imprastie, decat sa adune, parul cazut din capul celui ocarat. “N-o sa-l mai servesc in veci”, continua purtatoarea de matura si de aparat de tuns.
“Jigodia” si-a permis sa-i lase pe masa de lucru 10 lei, adica operatia in sine si-un leu pe langa, dupa care a tuns-o la treburile lui.
Ma uit lung la ea, sperand ca mi-o zice si mie vreuna, dar mintea-mi zboara la calcule logice:
- femeia are serviciu, deci salariu lunar, cu toate ca de cate ori am trecut eu pragul salonului respectiv (cam o data la doua saptamani) atat frizerii/frizeritele, cat si coafezele mai mult stau decat muncesc, frecand in schimb telecomanda televizorului spanzurat de tavan sau paginile ziarelor de mare circulatie Click si Ring;
- pe langa venitul respectiv (si meseria pe care singura si-a ales-o) ii mai pica uneori niste bani, pe care mai mult ca sigur nu se sinchiseste sa-i declare, deci nu plateste un sfant impozit la stat.
* * *
“Saru-mana!”. Intorc capul mirata de vocea feminina ca-mi adreseaza un salut atat de adecvat varstei mele (sic!). “Puteti sa ma ajutati si pe mine c-un ban?” I-o retez scurt si-mi vad mai departe de asezatul cumparaturilor in masina.
Dialogul care urmeaza nu este recomandat celor care cred in vrajitoare si-n serviciile lor:
“Sa va dea Dumnezeu sanatate!” zice specialista, uitandu-se cu o dragoste profunda si sincera la mine.
“Sa-ti dea Domnul si tie exact aceeasi sanatate!”
Iuteste putin pasul si adauga:
“Sa-ti ajute Dumnezeu!”
“Si pe tine sa te ajute fix la fel!”
Viteza mea de golire a caruciorului ramane constanta, in timp ce jocul ei de glezne arata a antrenament pentru maraton.
“Sa ai un an cu spor!”
“Si-al tau ca fie asa cum mi-l doresti!”
* * *
“Sa va ajut, doamna?”
Dupa povestea de mai sus, nu mai cred in ajutorul divin, chiar daca zilele astea mi se ofera la tot pasul.
Are aproximativ 30 de ani si urmele de poliomielita sunt vizibile de la o posta.
“Nu, multumesc frumos”, ii spun cu o durere vadita, stiind ca banii sunt la Razvan si chiar n-am cum sa-i rasplatesc intentia.
Pleaca, fara suparare, tarandu-si piciorul dupa el. Din cand in cand se opreste, intr-un echilibru precar. Incepe sa stranga din carucioarele lasate alandala de sanatosii carora le e greu sa se deplaseze la locul special amenajat pentru carucioare. Norocul lui: fiecare carucior dus la loc ii aduce 50 de bani. Daca strange 20 de carucioare, pune deoparte de-un tuns si-un leu pe langa.
Leave a Reply